Tinctură Nera Plant Glicemo-complex, 100ml

Preț cu TVA

16.00 lei

Cantitate

Susține metabolismul glucidic.

Complex natural cu concentrație mare de principii active.

Cum acționează?

  • Contribuie la menţinerea unui nivel normal de glucide în sânge.

Pentru ce se recomandă?

  • Diabet zaharat

Ce ingrediente conține?

frunze și fructe de Afin (Vaccinium myrtillus), frunze de Dud (Morus sp.), teci de Fasole (Phaseolus vulgaris), frunze de Nuc (Juglans regia), Salvie (Salvia officinalis), Urzică (Urtica dioica) - 10%; alcool etilic max. 40% v/v.

Ce proprietăți are fiecare ingredient?

Afinul este un arbust cu flori alb-verzui sau roşiatice, cu fructe negre, dulci-acrişoare şi comestibile. Creşte de regulă pe păşuni de munte, păduri montane rărite, tăieturi de pădure, tufişuri de jneapăn şi ienupăr, pajişti montane şi subalpine, mai ales pe versanţii umbriţi şi umezi. Valenţe terapeutice au frunzele (Folium Myrtilli) şi fructele (Fructus Myrtilli).

Frunzele de afin conţin 10% tanin, acid chinic, ericolină, cantităţi mici de arbutozid, derivaţi flavonici (quercetină liberă şi sub formă glicozidată) etc.

Compoziţia complexă şi în special taninul din frunzele de afin conferă acestora proprietăţi astringente, folosindu-se în diaree. Proprietatea de a scădea zahărul din sânge se datorează mirtilinei, numită şi insulină vegetală. Pentru a le spori eficacitatea terapeutică în diabetul zaharat, frunzele de afin se pot asocia cu păstăi de fasole şi frunze de dud.

Datorită arbutinei şi, după unii autori, şi a hidrochinonei frunzele au însuşiri bacteriostatice, utilizându-se ca antiseptic urinar şi uşor diuretic.

În medicina noastră tradiţională frunzele, cât şi fructele de afin, se recomandă în enterocolite, infecţii urinare, uremie, gută şi reumatism, diabet.

Urzica este bogată în clorofilă şi săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu şi siliciu; conţine o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum şi alte vitamine importante cum ar fi vitamina K (cu acţiune antihemoragica), PP, complexul B şi provitamina A (beta-caroten).

Preparatele pe bază de Urzică constituie astfel un foarte bun integrator natural în aceste substanţe. Au proprietăţi antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de toxine), de activare a circulaţiei sângelui, vasoconstrictoare şi fluidizante al sângelui, antirahitice, antireumatismale, hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice, diuretice.

Se recomandă deci ca adjuvanţi în bronşite, avitaminoze, afecţiuni renale, reumatism, gută, diabet, hemoragii. Combinaţia calciu şi siliciu organic existentă în Urzică încetineşte sau chiar reduce rahitismul şi osteoporoza.

Frunzele de dud conţin taninuri, steroli, flavonoide, acizi organici, beta-caroten, substanţe minerale. Au efect: hipoglicemiant, astringent, sudorific, depurativ, antibacterian, fiind întrebuințate ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat și al diareei, dar și în răceli și în tratarea ulcerului gastric și duodenal.

Frunzele tinere de nuc conţin: taninuri complexe, acizi organici (galic, elagic, cafeic, cumaric), un principiu amar (juglandină), o oxinaftochinonă (juglonă, hidrojuglonă), inozitol, tirozină, clorofilă, pectine, ulei esenţial, vitamina C, iod legat organic, săruri minerale. Datorită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice ale acestora: sunt hipoglicemiante, depurative; stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bac-tericide, antifungice, dezinfectante gastro-intestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare; uşor hipotensive, antialergice, hemostatice; antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante renal, antisifilitice; cicatrizante, antimicotice, emoliente, calmante, antieczematoase.

Frunzele de nuc sunt utilizate în diabetul zaharat cu reducerea glicemiei, în hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze. Au rol în curăţirea sângelui, ajută în infecţii renale şi genitale, edeme renale, hemoragii uterine și la eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de T.B.C. Dau rezultate în tratarea lipsei poftei de mâncare. Extern, frunzele de nuc pot fi folosite la comprese cu decoct concentrat (3 linguri la 250 ml apă cu fierbere 10 minute) pentru tratamente în eczeme zemuinde, dermatoze, furunculoze, ulcer varicos, antrax, prurit, acnee juvenilă, negi, mătreaţă, afecţiuni oculare.

Frunzele de salvie conţin 3-8% taninuri catechinice, acizi fenolici: rosmarinic cafeic, clorogenic, ferulic şi galic, 1-3% flavonoide: apigenină, şi derivaţi ai luteolinei. Cele mai importante principii active ale plantei sunt: uleiurile volatile (1-2%), salvinul, cirsimaritinul şi acidul rosmaric. Salvinul şi cirsimaritinul distrug bacteriile; acidul rosmaric are efect anti-inflamator; iar uleiurile volatile funcţionează ca anti-perspirant, influenţând centrul de comandă din creier al temperaturii. Frunzele de Salvie mai conţin triterpenoidele acidul oleonolic şi ursolic, rezine, fitosteroli, vitaminele C şi B1, săruri de K, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Zn etc.

Datorită compoziţiei chimice complexe a uleiului volatil şi a celorlalte principii active din frunze, extractele din această plantă au proprietăţi coleretice, carminative, estrogene, antiseptice şi uşor astringente.

În medicina noastră tradiţională se foloseşte cu bune rezultate ca adjuvant în balonări gastro-intestinale, în sporirea secreţiei bilei, în diabetul zaharat, în circulaţia defectuoasă a sângelui, în astm bronşic, dischinezie biliară, precum şi în disfuncţii ovariene.

Extern este un foarte bun antiseptic, fiind utilizat în abcese dentare, amigdalite, gingivite, la vindecarea rănilor purulente. Se recomandă şi în igiena capilară, împiedicând căderea părului prin întărirea rădăcinii lui.

Comisia Europeană menţionează acţiunile principale: antibacteriene, fungistatice, antivirale, stimulente ale secreţiilor şi inhibarea transpiraţiei excesive, iar extern în stările inflamatorii ale mucoaselor nazale şi ale gâtului.

De la fasole, în scop terapeutic, se folosesc tecile bine uscate și mărunțite. Tecile sunt cojile în care se dezvoltă boabele și conțin aminoacizi, substanțe minerale, vitamina C, tirozidină și triptofan. Tecile de fasole tratează diabetul și pancreatita cronică. Curăță organismul de toxine și, mai ales, igienizează rinichii și căile urinare. În cistite și afecțiuni ale vezicii urinare, tecile de fasole calmează spasmele, normalizând urinarea. Ele se recomandă și în tratamentul împotriva eczemelor, erupțiilor cutanate, acneei și TBC-ului pulmonar.

Cum se utilizează produsul?

Intern:

  • câte 1 linguriţă diluată în 50 ml de apă sau ceai, de 3-4 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni.

Produsul nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat şi echilibrat și un mod de viață sănătos.

Contraindicat persoanelor cărora le este interzis/limitat consumul de alcool,  sau care prezintă alergie/hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.

A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic.

A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.

A se păstra la temperatura camerei, la loc ferit de umiditate şi lumina directă a soarelui.

Mod de prezentare: recipient de sticlă verde, a 100ml